hakunamatata@nuSTIU.info

intri in sala dupa o noapte nedormita…mereu ti se intampla la fel…emotiile nu te lasa sa inchizi ochii…si totusi…esti mai odihnit ca niciodata….golul din stomac persista..parca se adanceste din ce in ce mai tare…si apoi…apoi vezi o fata cunoscuta si pentru un moment uiti totul…asa e…esti inconjurat de prieteni,oameni ca si tine,cu acelasi gol in stomac si aceeasi noapte nedormita…nici nu mai stii pe care sa il imbratisezi primul…sunt asa multi….ti e frica sa nu uiti de cineva si apoi sa ti atraga atentia…prieteni si dusmani…cu aceeasi dorinta de a castiga ca si tine!ce dor ti era de ei…apoi intensa asteptare…iar intr un final simti salteaua de lupta sub picioare…senzatia aceea e unica…toata frica,emotiile dispar…nu mai simti nimic,nu mai auzi nimic decat glasul antrenorului care iti urla ceva de la scaun!esti tu si adversarul…va priviti intens in ochi de parca ati putea citi ganduri…poate poate anticipezi urmatoarea miscare….loviturile cad una dupa alta…dar durere nu exista…esti prea plin de adrenalina sa mai simti ceva….si nu conteaza daca pierzi sau castigi!bineinteles,toata lumea vrea sa castige…iar senzatia e de neinlocuit…n as da o pe nimic in lume…iar daca pierzi…inveti sa te ridici la loc,sa o iei de la capat,inveti sa lupti pentru a deveni mai bun…taekwondo e un mod de viata…viata mea…viata altora ca mine…

Scorul tau: 4/10.

• 3-5 intrebari

Demn de OTV esti .. dar nu de prime time. Pentru a ajunge la Dan Diaconescu trebuie sa te antrenezi nitel. Nu e nicio problema … ai tot timpul sa faci asta la DDTV.

:)))  so?promitator nu?maine poimaine va citesc viitorul cu turbanul pe ochi! :))) pentru a vedea daca si tu ai veleitati de vedeta fa -ti testul aici.

….visare…zambet….masca….poveste….pitic…culoare…cuvant…taekwondo…mare…nisip…aiureala…singuratate…ciocolata…pepsi…kfc… parc…poza…familie…pc…internet…mp3….eu in 21 de cuvinte!care sunt cele 21 de cuvinte care va caracterizeaza?

601- tudor chirila/gelu ionescu
Asculta mai multe audio Muzica »

hey…vii mai tarziu sa stam pe intuneric? :))))

aseara am vazut o reluare a mtv movie awards 2008…n am vrut sa scriu despre acest eveniment fiindca nu ma intereseaza dar nu ma pot abtine sa nu fac cateva comentarii….trebuia… :)))) am ras cinci minute dupa prestatia unui anume lil wayne…se pare ca are mult succes…imi cer scuze…n am nici cea mai mica idee cine este desi am o cultura muzicala destul de variata!so….nu prestatia lui m a amuzat neaparat…nici nu cred ca am ascultat (eram prea preocupata sa rad) …m a amuzat vestimentatia individului! :)) ok!se presupune ca oamenii astia au stilisti care ii imbraca…sau ma rog…care ii dezbraca!inteleg ca e hip hoper…dar ce e in capul lui…totusi! :))) daca si aia se numeste imbracaminte cool…n am inteles rostul acelor pantaloni oribili daca oricum nu acopereau nimic! :))) iar boxerii…probabil erau de firma!oricum …omul parca era cacat pe el…si cand a coborat scarile alea….mult stil…foarte mult! :))) doamne ajuta ca are bijuterii de care sa se tina…asta daca le mai gasea prin pantalonii aia la nivelul genunchiului!anyway…pream multa vorbaraie!lasam imaginile sa vorbeasca!eu m am distrat!imi cer scuze daca ii ofensez fanii!
in alta ordine de idei…mi a placut foarte mult christina aguilera….super moment….si nu sunt vreo fana inraita a ei…pur si simplu mi a placut! :))
si asa…de final….ce naiba e in neregula cu tipul de la tokio hotel! :))) n am nici cu el nimic personal…nu cunosc nici o melodie de la acesti baieti…dar wtf…e mai girl decat sunt eu… :))) oh…domnisoara a fost asa emotionata cand a auzit ca a castigat nush ce premiu….ce reactie so gay… :)))….si cum statea acolo pe scena cu premiul in mana ca o fetita fudula! :))) mi e rusine ca sunt fata si nu am asa gesturi feminine ca el…imi da clasa…ma face de ras! :))) si parul….credeam ca eu am freza de matura! :))) ma intreb cat o sa mai isi nege orientarea sexuala….si cat il vor mai crede fanii!treziti va people!e atat de evident! :)))))

de cand m am nascut si pana acum s au intamplat o gramada de chestii.toate ar merita povestite,dar problema e ca nu le tin minte in intregime.de exemplu, incerc sa mi localizeze prima amintire,dar nu mi dau seama exact pe unde vine.adica pe la cati ani.dar desigur,nu conteaza.adica pentru mine conteaza,dar pentru altcineva…in fine.sa incep cu ce reusesc sa vad in urma,adica cel mai in urma.sunt amintiri amestecate ,abramburite, ca intr un aluat de clatite, si toate miros asa,oarecum ca suprarealismul.stiu ca intr o zi, demult, m am tarat pana in bucatarie sa…nu stiu exact sa ce…probabil din curiozitate, poate ca nici nu era chiar bucataria, stiu ca cineva a scapat din greseala ceva pe mine,…ceva fierbinte…sau mai bine sa spun foarte fierbinte…mi s a topit pielea de pe spate.cred ca a ajuns chiar si pana la pielea de pe burta…cu toate acestea,mirosea foarte frumos…si acum, de fiecare data cand face cineva dulceata mi se ridica parul de pe maini,pentru ca ador mirosul respectiv…mirosul datorita caruia imi amorteste limba…imi plesnesc plamanii si mi se dau ochii peste cap…si mai mult decat atat,imi amintesc prima baie.adica vreau sa spun prima baie pe care am facut o singura.ei bine,nu cred ca stia cineva ca eu faceam baia aia.probabil ca nu stia nimeni,de vreme ce de abia dupa cateva zile(n as putea spune cate,de fapt nu prea am putut pastra notiunea timpului in momentele respective…) au venit si si au dat seama ca eu respiram apa cu sapun(chiar si cu spumant) si ca eram de multa vreme un pic vinetie…eu asa ma simteam,ma simteam ca o vanata micsorata , si inmuiata, o vanata aproape decojita,aproape netezita in totalitate…
mai tarziu am descoperit lumea.am fost sa cumpar primul ziar, il vad si acum , era rosu…ah,si pe drum…am traversat bulevardul si…m a calcat ceva.o masina ,cred.o masina mai mare,cred,pentru ca avea roti mari si dureroase.foarte dureroase ,de fapt…si asa e,totul se facuse rosu…nici nu mai tin minte care era titlul ziarului…a zis mama ca nu ma mai lasa sa mai ies din casa.ha!cum sa nu…ce, doar ea nu pleca nicaieri si nu ma lasa niciodata singura?…am fost o data sa vad cum e ploaia,pentru ca niciodata nu o atinsesem,si cand am ajuns afara…nu stiu ce fel de ploaie era aia.nu inteleg!poate ca este primul mister al vietii mele,dar nu mi am dat seama nici acum de ce simteam fiecare picatura pe piele,sub piele,in piele,ca pe un glont intepator (stiu despre ce vorbesc ) care voia sa patrunda cat mai adanc…vedeam cum iese fum din mine,vedeam norisori intregi cum pluteau in jur,in curand nici n am mai putut vedea mare lucru,nu vedeam decat alb alb alb alb si auzeam picaturile cum se loveau de pielea mea chinuita…iar la un moment dat am auzit o pe mama,care m a luat de ureche si m a certat (cu ocazia asta mi a cazut si urechea respectiva) si m a trimis in casa si a zis ca pana la moartea ei o sa aiba ea grija sa nu mai ies din casa…cica as fi fost o pacoste…cica as fi fost imposibila…a fost primul moment de revolta interioara impotriva mamei.si ultimul,cred.mda,si ultimul.peste inca niste vreme, dupa ce deja ma resemnasem in legatura cu soarta mea de copil asuprit,am zis hai sa ma uit la televizor.nu ca pana atunci nu m as fi uitat la televizor.dar in ziua aia s a intamplat ceva pentru ca m am uitat la televizor.de fapt,nu asta a fost motivul,dar acestea au fost circumstantele…in fine.ideea e ca in seara aia eram cu mama la televizor si pe nepregatite,din senin,ca un fulger,au intrat unii la noi in casa si tot zbierau ca vor nu stiu ce.si mama tipa la ei,si ei tipau la mama,si tot asa…la un moment dat unul m a apucat pe mine si mi a pus un cutit la gat,tipand si mai tare la mama (si in urechea mea,de altfel).mama a zis ceva, nu mai tin minte ce,si strainul m a taiat.a usturat putin,dar stiu ca am fost uimita de tot fluxul acela incredibil pe care il puteam scoate din mine…era mult,mult sange…si tot curgea…si simteam si o durere ,o stanjeneala ,in dreptul gatului…dar cel mai frumos era rosul acela uimitor…orbitor,as spune…deosebit,mai bine!de ce nu gasesc eu acum cuvinte mai bune ca sa descriu acele fascinante momente?!ah,da,stiu…mai departe,dupa ce mi am revenit din feeria sangelui, am vazut o pe mama in bratele altui strain,ciopartita.nu era dezgustatoare,de fapt nu m a socat deloc.dar era taiata in bucati cu greu recognoscibile.mai vedeam eu acolo un cap,o mana,dar imaginea de ansamblu,nu mi a mai venit in minte.nu mi a mai venit in minte niciodata.eh,asta e…nu stiu ce s a mai intamplat cu strainii aia.stiu ca in momentele alea nu ma mai gandeam decat la mama,si stiu ca plangeam.si aveam ,asa,trei rauri din mine…doua albe si unul rosu…hi hi…si plangeam tare zgomotos…pentru ca nu prea intelegeam eu ce se intampla…acum sa zicem,am crescut ,vad ,mai logic unele chestii…dar atunci imi erau absolut opace.nu intelegeam si gata!m am enervat rau de tot si am fugit de acolo,am fugit sa nu ma mai gaseasca nimeni.din pacate,dara aia rosie le a zis tuturor unde ma ascundeam,si viata a revenit la normal…

au trecut anii.printre torturi fizice si psihice si prin zdrente jegoase si neschimbate timp de luni intregi, a trecut si perioada aia din orfelinat.de acolo imi amintesc clar cum m au doborat viermii,tot felul de viermi ,si pe dinafara si pe dinauntru,se hraneau nenorocitii din mine si scarbeau totul ,faceau totul nedemn sa existe ,ca sa nu mai zic de miros…din cauza caruia plecau din mine si ultimele ramasite de mancare ingurgitata.stiu ca la un moment dat,in urma unui vaccin facut cu profesionalism , am luat hiv-ul.si de aici alte tampenii…n are rost sa le insirui pe toate,dupa ele n au ramas decat vreo cinci morminte sapate special pentru mine,in care totusi nu ma aflu acum…desi m au ingropat in fiecare dintre ele…este interesant!e fascinanta senzatia aia de melanj cu pamantul, de topire totala in natura masiva,de patrundere in toate tainele…e adevarat, aerul fugea atunci din mine,nu mai aveam putere nici sa gandesc,dar a meritat,zic eu.ca pana la urma am ajuns aici.am scapat,ca sa zic asa.
nici macar nu mi mai era frica sa ies noaptea singura pe strada.de vreme ce am cunoscut intunericul cel maroniu,intunericul negru n avea cum sa fie mai rau…si intr o noapte mi a blocat drumul un nene.si nu m a lasat sa trec pana ce nu m a impuscat.a tras cu vreo trei gloante in mine.adica pe trei dintre ele le am simtit…erau niste mini-trasnete care imi explodau sub piele,imi amorteau trupul si imi raspandeau o durere care ar fi fost dulce si fina daca n ar fi fost durere.dar pentru ca era durere, nu m am simtit prea bine.totusi…m am mirat eu ce m am mirat ,dar pana la urma mi a trecut toata treaba si m am trezit intr un nou mormant…de fapt,de data asta era altceva…era ceva mai mic…si eu nu mai eram eu…ma transformasem intr o uriasa gramada de feliute…felii de mine,bucati care imi aminteau cu groaza de acea imagine care m a facut pentru prima oara sa plang si care mi a schimbat perceptiile despre realitate…si bineinteles ca am inceput iar sa plang.nu era cel mai indicat lucru in situatia respectiva, dar habar n aveam ce ar fi trebuit sa fac si , sincera sa fiu, nici nu prea imi ardea mie sa ma si gandesc la astfel de lucruri-la ce ar trebui sau n ar trebui sa fac,ce e bine si ce e rau,la ce da si la ce nu.poate ca ar fi fost lucrul corect,lucrul normal ,dar imi pare rau…mie nu mi a trecut prin cap.he he…un glont imi trecuse prin cap…

de atunci incoace a fost altfel.eram deja maturizata fortat ,deja pregatita pentru viata.putine lucruri ma mai puteau mira.intr o zi , insa,a avut loc Evenimentul.era o zi banala,adica vreau sa zic ca nu au existat absolut nici un fel de circumstante care sa o faca deosebita de alte zile, deci nimic nu “mi a deschis ochii”.i am deschis singura…ma uitam pe balcon.din greseala am cazut de la etajul noua,dar repede repede am urcat scarile inapoi pentru ca mi s a parut ca vad ceva interesant…ceva oarecum nou…si m am holbat iar pe fereastra.nimic deosebit-aceiasi oameni pe strada,aceleasi masini,acelasi asfalt(nu chiar acelasi,de data asta avea si o mare pata rosie), aceiasi copaci care se miscau putintel in vant si acelasi cer albastru pe care pluteau nu aceiasi nori,dar oricum asemanatori cu cei din totdeauna.doar ca de data asta…de data asta…altfel era…altfel eram eu?de data asta am inteles…am constientizat asa ciudat.totul,parca a trecut prin mine un val,un flux lent si dulce de fiintare , si deodata ca niciodata am zambit (cred ca era un zambet,oricum,daca era,era si primul meu zambet) si prin cap nu mi a mai trecut de atunci decat concluzia ,prea mare ca sa poata fi rezumata in cuvinte, prea simpla ca sa poata fi explicata cuiva,dar reductibila la o singura propozitie care, oricat de cliseu ar fi ea,nu inceteaza sa ma guverneze si sa mi aduca aminte de tot si mai ales de TOT - viata este atat de frumoasa.

Tica tica tica….
M-a certat mamica
C-a mancat pisica
Toata mancarica
Si-am plecat la scoala
Cu burtica goala
Si-am venit acasa
Cu burtica grasa! :))))

E geniala piesa asta…si modul in care o canta chirila….ma regasesc in ea picatura cu picatura….asa cum ma regasesc in toate piesele vamei si ma regaseam in pisele vamei vechi….parca sunt piese scrise cu sufletele noastre….iar piesa asta…pentru toti cei care au crezut odata in fat-frumos!te urasc fat-frumos!te urasc!

” Am crezut ca intr`o zi buzduganul va lovi in usa mea si am sa ies sa te imbratisez
Vroiam sa`ti revad calul alb
Mi`ai promis ca`l voi calari candva
Si acum cand in sfarsit as fi putut
Ne`ai lasat sa ratacim printre faruri de masini
Trebuia sa crestem mari si sa luptam cu toti zmeii din lume,
Nimeni nu mai vrea sa lupte, Fat-Frumos
Oamenii n`au timp sa fie viteji
Unii spun ca viata e o lupta dar foarte rar aud pe cineva care sa fie sigur ca a castigat sau a pierdut

Mi`ai promis ca o sa ma inveti ce e onoarea Fat-Frumos
Da` nimeni nu mai foloseste cuvantul asta
Nici in reclame nu l`am auzit, foarte rar in filme
Da` mereu apare unu care spune ca esti prost daca ai onoare
Ai plecat… si nu m`ai lamurit

In fiecare seara ajungem in acelasi loc, Fat-Frumos, niste case mici
Iar eu stiu sigur ca am fost in castelul tau
Mi`ai spus ca nu pot sa stau mult,
Venea zmeul si trebuia va luptati
Si toti oamenii fac aceleasi lucruri
Cei singuri, inta`n casa, arunca niste chei pe masa , se duc la frigider, scot o sticla, beau, si privesc in gol
Apoi se trezesc ca din vis
Se duc in alta camera, se aseaza pe canapea si dau drumul la televizor
In fiecare seara, mii de oameni fac aceleasi lucruri, in acelasi timp, in aceleasi case mici, Fat-Frumos

Am fi putut fi singuri Fat-Frumos
Mi`ai promis ca n`o sa dormim doua nopti in acelasi loc Fat-Frumos
C`o sa zburam peste munti calare pe`un caii nostri albi
Si`o sa calatorim in acelasi timp cu stelele,
Si unde vom vedea o luminita cat de mica, acolo vom cobori, si vom innopta
M`am gandit ca n`o sa pot zbura Fat-Frumos
Dar eram sigur ca voi calatori
Si luminite sunt peste tot Fat-Frumos, asta ma doare
Nici macar n`ar fi trebuit sa le cautam
E mult mai simplu decat pe vremea ta , si tu nu esti aici
Spuneai sa inconjuram pamantul
Si sa raspandim binele in lume
Dar nu mi`ai spus niciodata ce inseamna binele
N`ai apucat!

De ce m`ai lasat Fat-Frumos, de ce?
M`ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini
Nu stiu drumul spre castel
Si acasa doare
De ce m`ai tradat Fat-Frumos, de ce?
Treci incoace sa lupti,
Sa m`ajuti sa castig
Nu mai stiu sa iubesc
Fara tine mi`e frig

Stii cat se cearta oamenii pe chestia asta cu binele?
Ma enervezi Fat-Frumos ca esti iresponsabil
M`ai lasat cu ochii`n soare
Vreau sa fac tot ce faceai tu,
Si sa traiesc cum traiai tu, Fat-Frumos
Si sa`i invat si pe altii
Prietenii trebuia sa ma ajute, nu Fat-Frumos?
Trebuia sa plecam impreuna la drum
Trebuia sa stiu sa`i aleg, nu Fat-Frumos?
Ei bine, afla ca sunt singur!

De ce ai plecat Fat-Frumos, de ce?
M`ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini
Nu stiu drumul spre castel
Si acasa doare

Sunt singur si tu nu esti aici
Fomila, Setila, Pasari-Lati-Lungila
Sunt inconjurat de niste idioti in costume gri
Cu care ma vad miercurea la mall
Si care canta cantece despr bere
Si nici macar nu`si mai amintesc de tine
Imi spun ca au cunoscut`o doar pe Ileana Cosanzeana
Dar ca de tine nu`si aduc aminte
Si rad Fat-Frumos, rad de tine, rad de mine
Trebuia sa fii aici, lasule, sa ne`nveti sa luptam,
Sa ne vorbesti despre onoare si prietenie
Sa ne spui despre sacrificiu
Trebuia sa ramai aici, sa te aperi, Fat-Frumos
Pentru ca eu n`o pot face in locul tau
Ca nu m`ai invatat Fat-Frumos

Ai plecat ca un las, Fat-Frumos
Si nu ne`ai invatat nimic
Ai fi putut macar sa`mi spui
Cum ai facut s`o iubesti doar pe ea Fat-Frumos,
Pentru ca eu stiu ca ea te`a ajutat mult
Cum ai reusit sa iubesti o singura fata ?

Te urasc Fat-Frumos,
Te urasc in numele tuturor calculatoarelor din lume
Tastez numele tau, si mii de pagini imi vorbesc despre tine
Si tu nu esti nicaieri Fat-Frumos
Si nici zmeul nu mai e printre noi
Asa as fi fost sigur ca ai existat
Ai plecat Fat-Frumos, si ai luat cu tine si binele sï raul

Te urasc, Fat-Frumos
Te urasc ”